Salvati Roșia Montană

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

marți, 13 martie 2012

De ce este bine sa tinem post(1)

De ceva timp gandurile ma tot indeamna sa scriu un articol pe aceasta tema,dat fiind faptul ca,pentru anumiti oameni, e bine de stiut unele informatii importante,sau sa zicem,care le scapa din vedere(bine asta in cazul in care nu au avut ocazia sa le afle din alta parte) si cum de cateva zile tot am reflectat la acest subiect in scurtul meu drum catre servici,m-am decis.Voi scrie despre post si despre avantajele sale,mai ales ca acum suntem in perioada Postului Mare,postul dinaintea marii sarbatori a Învierii Domnului.
In primul rand,ce este postul?V-ati pus vreodata aceasta intrebare?Inainte de a citi raspunsul meu la aceasta intrebare,ar trebui sa incercati sa va raspundeti singuri - va spun acestea deoarece sunt sigur ca raspunsul meu la aceasta intrebare nu este cel mai bun si am increderea ca voi,cititorii,ati putea sa dati raspunsuri mai bune.Dar pentru asta trebuie sa ganditi si sa reflectati un pic (un pic mai mult chiar),asa cum am facut si eu.
Pentru mine,in cuvinte simple,postul este ARTA CARE DISCIPLINEAZĂ SPIRITUL/SUFLETUL.Care suflet sau care spirit?Ce e ăla?
Sufletul/spiritul este acea parte nevazuta din om.De ce îi spun eu parte nevazută?Fiindcă:
1.sufletul este imaterial(nu se poate vedea,pipai,auzi,mirosi sau gusta - nu zic ca nu se poate simți),ca și Creatorul său,Dumnezeu și asemenea ființelor îngerești:atât Dumnezeu,cât și îngerii sunt ființe imateriale,dar sa nu faceți greșeala de a crede că ele nu există(am să explic logic de ce ele există și sunt mult mai reale decât credeți voi că sunt,chiar mai reale și decât lumea materială pe care o vedeți zi de zi în jurul vostru).
2.sufletul îi este dat omului în chip nevazut de către Dumnezeu,în momentul în care apare prima celulă umană rezultată în urma contopirii spermatozoidului cu ovulul și este luat de la acesta tot in chip nevăzut,atunci când omul moare și nu mai poate fi reînviat.Sufletul/spiritul este parte a lui Dumnezeu(sau o parte din Dumnezeu),practic este ca și cum s-ar rupe ceva din El atunci când apare o nouă ființă.Așadar,spiritul îi poate semăna lui Dumnezeu(nu în întregime),așa cum se poate asemăna entităților spirituale îngerești.Biblia ne spune:"Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și (spre) asemănarea Sa."Chipul lui Dumnezeu este Spiritul sau Sufletul,iar (spre) asemănarea Sa înseamnă posibilitatea,opțiunea sau libertatea,depinde de cum vreți voi să o numiți,de a ajunge la îndumnezeire,prin Dumnezeu,cu ajutorul Duhului Sfânt.Sufletul/spiritul este ceea ce deosebește un om de un robot!Asta e părerea mea.Petre Țuțea se exprimă altfel în această privință,spunând:"Libertatea este partea divină a omului."Mulți încearcă să afle ce este de fapt libertatea,se străduiesc să-i dea o definiție,de multe ori prea complexă deoarece căutarile se fac în zeci de mii de direcții,după formule complicate,însă eu vin și adaug la ceea ce a zis Petre Țuțea:"Libertatea este partea divină a omului,adică sufletul!"Fără suflet,omul nu ar mai fi liber,ci ar fi asemenea unui robot,o ființă inteligentă.dar moartă,adică captivă!Captivă unde?În sclavie!

4 comentarii:

Anonim spunea...

Sunt curioasa ce intelegi prin indumnezeire. Are acelasi sens cu starea de iluminare din budism?

Eu privesc lucrurile mai amplu, mai integrator, si vad asemanari destul de mari intre religiile monoteiste, desi unii oameni prefera sa se razboiasca exact pentru amanuntele nerelevante gandite sau opiniate pana la urma de profetii ce le-au emis.
Parerea mea e ca profetul are propriul filtru de a intelege inspiratia divina ce-l face sa scrie acele texte(in definitiv fiecare individ are propriul filtru de a intelege Viata). Textele nefiind decat niste unelte prin care omul e ajutat prin intermediul profetului sa-si recunoasca adevarata lui latura, aceea divina ( dinainte de caderea in constiinta, prin metafora evenimentelor din gradina Edenului) si sa-l scoata pe om din gandirea/mentalitatea animalica/de animal; intr-un fel sunt de natura sa-l ajute sa-si poata transcende conditia animalica din care crede cu tarie ca se afla pentru totdeauna.

Sa nu uiti de termenul indumnezeire; sa vad ce intelegi prin el. Poti atinge indumnezeirea in timpul vietii conform propriei tale definitii ce urmeaza sa o aflu de la tine?

Tariel spunea...

Am să încerc să formulez un răspuns lămuritor(adică să înțelegi cum văd eu lucrurile și sper să trec peste bariera creștină:Sper...)
În primul rând,consider că definiția mea despre îndumnezeire nu îmi este proprie,adică nu îmi aparține mie,nu este creația gândirii mele,nu eu sunt cel care am creat-o și,nu mă înțelege greșit, nici nu am furat-o de undeva.Chiar dacă aș fi citit-o din altă parte,formulată cu alte cuvinte,dar esența ei fiind aceași,nu pot spune că am împrumutat-o sau că am memorat-o sau am schimbat cuvintele,pentru că nu este adevărat.Consider ca aceasta concepție a mea despre îndumnezeire îmi este revelată,adică primită,sper eu,de la Dumnezeu.Creștinismul este asemenea aerului,el se respiră:când tragi aer,îți poți da seama de senzația pe care o ai,dar nu poți spune că aerul este al tău.Tot ce primim,primim din exterior de la Dumnezeu și mai ales din interior,tot de la Dumnezeu."Intelectul este dat omului nu să cunoască Adevărul,ci ca să-l primească".
Creștinismul nu înseamnă a citi Biblia și autori creștini și făcând apoi propriile interpretări,creștinismul se trăiește practic,se respiră precum aerul,se încearcă viețuirea după Legile Lui.Dacă nu trăiești propriile experiențe creștine,nu poți primi nimic de la Dumnezeu,prin revelație.

Tariel spunea...

2.Ce înțeleg eu prin îndumnezeire?Înțeleg ca Iisus Hristos să fie în tine și tu în El și înțeleg ca toate gândurile și acțiunile tale să fie ale lui Dumnezeu,nu ale tale proprii,adică să faci numai voia Lui.La budiști lucrurile sunt un pic cam complicate,cel puțin pentru mine,adică există neclarități chiar și pentru maeștrii lor - că nimic nu este etern,spre exemplu și că oricât te-ai strădui,nu poți obține veșnicia,lucruri care foarte ușor te pot duce în rătăcire și poți pierde mântuirea.Atenție,nu spun că cei de alte religii nu se mântuiesc,este o mare greșeală să credem asta!Numai că religia creștină oferă o cale dreaptă direct către mântuire,o cale simplă,dar pe care noi o facem anevoioasă.Legile evanghelice nu sunt restricții pentru creștini,așa cum greșit se crede,ci sunt bârne de care dacă omul reușește să se sprijine,se mântuiește mult mai ușor decât altfel.La Dumnezeu se ajunge experimentând iubirea,dar mai ales experimentând exercițiul libertății.Un om din ziua de azi,dacă ar cunoaște foarte bine Legile Evangheliei,datorită liberului arbitru lăsat lui de Dumnezeu,el dacă se va depărta și se va dezice de ele,după un timp,se va întoarce la ele,fiindcă își va da seama cum a fost în Raiul pe care L-a cunoscut și cum e în afara lui.Problema este că oamenii nu cunosc Legile,darămite să le mai și înțeleagă.Izgonirea omului din Rai se întâmplă cu fiecare om creștin,s-a întâmplat și cu mine și nu o dată,ci de mai multe ori.Cel mai bine însă este în Casa lui Dumnezeu,pentru că acolo este acasă.Este și normal,noi,creștinii,fiind fiii lui Adam și ai Evei,purtători ai păcatului strămoșesc.Iisus nu a fost numai un profet,așa cum este văzut de celelalte religii,El a făcut un gest simbolic,dărâmând acest blestem înrobitor,calcându-l în picioare și ceea ce este mai important,zdobind Moartea.Aceste lucruri nu le poate face decât Dumnezeu.Iar Iisus a Înviat sigur în trup,nu sunt povești."Dacă Iisus Hristos n-ar fi Inviat,atunci suntem mai de plâns decât toți oamenii" -Ap. Pavel
Profeți care au primit daruri de la Dumnezeu au existat întotdeauna și în toate religiile,din cele mai vechi timpuri,dar Dumnezeu Complet,având toate calitățile sale,dar predominând intre ele Iubirea,a fost într-un singur Om,Iisus Hristos.Orice om,budist,hindus,sau de altă religie,dacă reușește să - l aibă pe Dumnezeu în el,adică să aibă armonie perfectă în gânduri,fapte și vorbe,ceea ce se traduce prin iubire,înseamnă că este îndumnezeit,adică purtător de Dumnezeu,care este unul și același cu Iisus Hristos.Creștinii însă,spre deosebire de alte religii,au un mare avantaj și ajutor ca să zic așa:Faptul că cel ce-a scris Legile și le-a dat oamenilor spre a le păzi,înainte de a fi Dumnezeu,este Om,adică a fost ca și noi toți,a fost real,a trăit pe Pământ și în același timp a fost și Profet.Sper sa mai lucrez la răspuns...

Anonim spunea...

Despre budhism as zice ca tine sa sublinieze efemeritatea acestei vieti/lumi in materie, dar nu in sensul sa nu-i acorzi credit/importanta, ci sa nu te mai tii mortis de "evenimentele" acestei lumi (adica de acele lucruri ce ti-ar produce suferinta prin atasamentele fata de ele, adica acea incrancenare de a ramane in ele blocat). Vorbeste clar budhismul, de autodisciplina ceea ce implica si elevarea sufletului si spiritului (simtirii sufletesti si gandirii); dupa cum vezi are alt termen pentru ceea ce in crestinism s-ar obtine prin meditatie, post, rugaciune si alte unelte de care crestinismul vorbeste. Deci cam asta ar implica mantuirea, sa-ti constientizezi provenienta divina si sa intelegi cu adevarat ce implica gandirea si voia lui Dumnezeu care actioneaza prin fiecare om. Gresala fanatismului religios este ca nu face distinctia intre Voia lui Dumnezeu si voia omului care mai mult crede ca voia sa este clar voia lui Dumnezeu. A se vedea cruciadele, Inchizitia si alte crime ale crestinilor care mai mult au patat invatatura lui Iisus. Zic ca au patat-o pentru ca miscarea spirituala de pe urma invataturilor lui Christos s-a transformat in relgia crestina care mai mult s-a distorsionat de-alungul timpului primind influenta manipularilor si intereselor conducatorilor ce mai mult voiau sa profite de pe urma acestei influente de care oamenii nu cracneau. In rest invatatura lui Iisus e la fel de vie, numai omul sa stie cum sa o priveasca pentru a o intelege in adevaratul ei sens.

Am mai vazut un termen: "purtator de Dumnezeu"...aici ce sens are. Eu as intelege ca Dumnezeu poate actiona prin acel om "trezit", iar omul percepe si constientizeaza aceasta prezenta divina din el; practic omul devine constient ca Tatal este prezent si-n el si lasa energia Sursei sa actioneze prin el, ne mai blocand actiunea Tatalui prin el.